Baconschi e ciorditor, păduchios şi nespălat. Sportul pe care îl practică în mod constant este cerşitul. Baconschi salută spunând "S'il vous plait, monsieur..." Baconschi ştie că Bucureşti înseamnă pubelă.
Spuneţi că nu-i adevărat? De vreme ce francezii au spus toate astea despre români, iar ministrul ROMÂN de externe a replicat, cu duioşia cu care ar privi un ţânc care trage cu praştia după vrăbii "e doar o glumă", înseamnă că acceptă şi îşi asumă această caracterizare. Că se recunoaşte în descrierea celor de la Canal Plus.
"Dar sunt lucruri adevărate!" vor spune unii dintre voi. Da, suntem o naţie cu o majoritate copleşitoare de mitocani care ascultă la maxim manele în maşini de lux, care se scobesc în dinţi cu unghia lungă de la degetul mic, care îşi sug măselele după ce au sorbit zgomotos ciorba, care râgâie a usturoi după 10 mici fripţi pe grătarul scos în faţa porţii, care scuipă pe stradă, acolo unde leapădă şi diverse ambalaje mai mici sau mai mari, care lasă în urma lor munţi de gunoaie atunci când ies "la iarbă verde", care consideră că supremul compliment care îi poate fi adresat unei femei e o palmă zdravănă peste fund, care cred că Dan Diaconescu e om de televiziune, că Daniela Crudu e frumoasă, că Elena Băsescu e un model pentru tineret, că Divinul Zero e cel mai tare preşedinte din istorie şi Teodor Baconschi un bun ministru de externe.
Da, asta e majoritatea. Dar asta o pot spune eu. O poţi spune tu, cititorule. O poate spune întregul popor român. Însă nu un străin. Când tu spui "sunt un dobitoc" e autoironie. Când altul îţi spune "dobitocule", se cheamă că te-a jignit. Când şi-ar spune-o domnul Baconschi, nu aş sti cum s-o iau... Drept autoironie sau constatare amară?...
foto: napocanews.ro
Articolul tau m-a facut sa ma intreb ce ar inseamna, de fapt, un bun ministru pentru Romania? Raspunsul a venit ca fulgerul: persoana deosebit, distins de...care sa faca lucruri bune in domeniul...si despre care sa se auda...numai de bine. Utopic, stiu, dar inca mai visez. Despre distinsul ministru de Externe, sa imi fie cu iertare, dar trebuie sa caut serios in adancurile internetului daca vreau sa alung deceptia cu orice chip. E ridicol si deloc ministru! Iar o analiza ca cea facuta de tine, care are si psihologie, si filosofie si ironie:) ar incurca o astfel de persoana. "Scopul si durata misiunii?" cred ca era o intrebare potrivita pentru reprezentantul Romaniei in lumea larga. Sau "Ce mai cauti in fotoliu? Go, go, go!"...
RăspundețiȘtergereMai crede cineva ca e cazul de o demisie de onoare?
Rox, ce e aia demisie de onoare in Romania si, mai ales, ce e aia onoare, in cazul de fatza?!
RăspundețiȘtergereZimbesc! Asa-i: grija mare la cuvinte!!! Onoarea, ai dreptate, e oldfashion. Zilele trecute, povesteam cuiva "istoria Romaniei" pe scurt. Am incercat sa ignor faptele geopolitice. M-am rezumat la peisaj.
RăspundețiȘtergereAstept si urmatorul articol :)