De Paşti, găteşte regeşte

E mai mult decât o carte de bucate, fie ea şi regală. E o carte de amintiri. E un jurnal de viaţă. E un album de familie. Fiecare reţetă propusă şi, atenţie!, încercată de principesa Margareta a României are o istorie, strâns legată de un cap încoronat, de un membru al unei familii regale, care, brusc, încetează să mai fie un suveran şi devine bunica, unchiul sau vărul de-al doilea căruia îi plăceau dulciurile, muşchiul de vită sau "chestia aia verde" cum a numit Regele Mihai pasta al pesto. Regina Mamă Elena este bunica Elena, cea care, în Vila Sparta din Florenţa, îşi bucura nepoatele cu îngheţată de cafea şi cartofi copţi umpluţi cu ou, toate pregătite de bucătăreasă, sub atenta şi regala ei supraveghere. Vreţi să degustaţi desertul preferat al ultimului rege al României? Nici nu vă costă mult... Aveţi nevoie de ou, ciocolată amăruie, smântână şi... de talentul gastronomic şi narativ al principesei. Toate reţetele din Cartea regală de bucate conţin din abundenţă un ingredient esenţial, care răzbate din fiecare rând tipărit: suflet.

Vinerea Mare

Mi se părea și mai mare când eram mică. Bunica mea pregătea cozonacii... şi ce cozonaci! Mari, bine crescuţi, şi care, dacă rupeai din ei, se desfăceau fâşii-fâşii, ca vata de zahăr. Iar mirosul... Dumnezeule! Drojdia, vanilia şi coaja de portocală se combinau în ceva supranatural. Câteodată, în Vinerea Mare, găseam şi ouăle vopsite de cu seară, dacă nu cumva le vopsea a doua zi, înainte de Înviere. Niciodată în ultimii ani nu am mai văzut ouă în culorile copilăriei mele. Niciuna dintre vopselele şmechere de acum nu reuşesc să aducă într-un coş de nuiele curcubeul, aşa cum o făceau amărâtele alea de Gallus.

De Înviere, stăteam la geam şi aşteptam râul de lumină care curgea dinspre Mănăstirea Caşin, cu sentimentul că asist la ceva interzis, clandestin. Aşa şi era, în anii '80... Apoi, aşteptarea Iepuraşului.... Care, ticălos urecheat, se încăpăţâna să ajungă abia după ce adormeam eu, oricât de târziu s-ar fi întâmplat asta, dar îl iertam de fiecare dată pentru că avea multe de cărat, săracul! Ouăle ciocnite, câte un Kinder adus de Iepuraş pe sub mână...

Nu ştiu de ce, anul ăsta îmi amintesc de toate culorile, mirosurile, gusturile şi fericirile fiecărui Paşte al copilăriei mele. Oare, acolo unde e, i s-o fi făcut bunicii dor de mine, aşa cum mi s-a făcut mie de ea?...

De ce l-au arestat, de fapt, pe Vîntu

...Dar nu cred că mai e cazul s-o spun eu, nu? Toată prosteala cu ameninţările, cu Ghiţă etc nu a fost decât pretextul care să-l priponească pe Eolian, în ajunul sosirii lui Nicolae Popa în România. De data asta, se pare că e pe bune, omul chiar va ajunge la Bucureşti. Când o începe să vorbească, probabil că mulţi or s-o rupă la fugă, din toate taberele politice şi nu numai. Acu', ce nu pricep este ce se crede că se rezolvă dacă Vîntu e la întristare? Că nu o să ia legătura cu Popa "ca să-l influenţeze"? Sper că nu asta e ideea, că atunci ar însemna ca procurorii să fie mai fraieri decât ăla cu "nuuuuu ştiu d'astea". Haideţi dom'ne, pârnaia nu e un impediment când vrei să comunici, să intimidezi sau să omori. Oricum, le recomand domnilor procurori şi altor băieţi care se ocupă cu redactarea de scenarii "de prostit proştii", vorba lui Badea, să se mai uite la nişte filme de acţiune sau să citească Il Principe a lui Machiavelli, că au scăpări grave. Probabil că Vîntu va sta mult şi bine la închisoare, fără un proces, fără o condamnare, aşteptând la infinit un termen de judecată. Ca parlamentarul Voicu. Şi nimeni nu va mai pomeni nimic despre acuzaţiile de şantaj, despre ameninţări, despre "crimele" comise cu sânge rege şamd. Exact ca în scandalul vămilor. Toată lumea a arătat cu degetul pe toată lumea, s-au făcut animaţii cu table de şah, mai aveau un pic şi-o arestau pe Elisabeta a Doua a Marii Britanii pe post de regină, Lincu a slăbit douăj' de kile într-o săptămână, totul a crescut ca un soufle şi, tot ca un soufle lăsat la rece, s-a şi fâsâit după ce Lincu a pronunţat cuvintele magice: Vasile Blaga. Asta se şi dorea. Să-i păteze cineva numele, suficient de rău încât nici măcar să nu mai viseze să candideze la şefia PDL. Dar, cum scenariştii sunt mediocri, n-au ştiut că după punctul culminant tre' să continui cu ceva, până la deznodământ. Altfel, se termină brusc, ca ursul fără coadă.

foto:antena3.ro, paginademedia.ro

Bate Vîntu prin proceduri

În primul rând, vreau să fie foarte clar că nu mă mai leagă nimic de trustul Realitatea Media, în afară de câţiva oameni la care ţin şi care continuă să lucreze acolo. Deci, nu pot fi acuzată că sunt un tonomat al mogulului X sau Y. Cât am lucrat acolo, l-am înjurat pe Vântu cot la cot cu ceilalţi pălmaşi, în fiecare zi în care salariul întârzia. Aşa că nu fac parte din fan clubul omului. Îi admir însă inteligenţa şi abilitatea extraordinară. Lucruri care, din păcate, nu par să caracterizeze procurorii români, care au făcut o arestare "pentru şantaj şi ameninţare", în urma plângerii făcute de presupusul ameninţat şi şantajat, domnul Sebastian Ghiţă, nimeni altul decât cel care manageriază, sub contract, trustul lui Vîntu. Acelaşi Ghiţă care şi-a băgat picioarele în tot ce înseamnă politică editorială şi bun simţ, concediind de azi pe... azi, cei mai buni făcători de rating din postul pe care îl conduce. Orice patron de televiziune l-ar fi sunat pe manager şi i-ar fi zbierat în telefon cel puţin "Băăăăăă... Eşti prost? Îţi baţi joc de mine? Dacă te prind pe stradă te fac de nu te recunoaşte nici amica ta Udrea..." Ghiţă susţine că Vîntu i-a promis-o şi mai şi. Posibil. Sau poate că nu... Oricum, "proba" adusă de Ghiţă pentru susţinerea afirmaţiilor sale este o înregistrare audio, făcută, probabil, de el, că de "servicii" nu. Nu era o convorbire telefonică, ci una faţă în faţă. Din câte ştiu eu - şi din câte ştiu şi alţii, cărora le-a fost respinsă o astfel de probă - în România, înregistrările audio făcute de altcineva decât de autorităţi nu sunt admise ca probe în instanţă. Darămite să mai şi arestezi pe cineva în baza unei astfel de probe. Repet, nu-i iau apărarea lui Vîntu, oricum, sunt convinsă că îşi permite avocaţi adevăraţi. Doar mă mir de flexibilitatea bruscă a Procuraturii în privinţa administrării de probe. Iar are Divinul Zero nevoie de circ să mascheze vreo mânărie? Să ne amintim că, în trecut, tot dinspre părinţii FNI a venit praful în ochi: "l-am prins pe Nicolae Popa şi este în drum spre România". Nu l-a văzut nimeni la culoarea ochilor, doar în poze. "Freciu a fost arestat pe aeroportul Otopeni". Freciu era în redacţie, în ciuda încercărilor doamnei consilier A.V. de a mă convinge să nu cred ce văd, ci să cred ce-mi spune ea. Când ziariştii au înregistrat neoficial discuţii ditre PDL şi Divin, toate vedetele înregistrării au zis "nu recunosc nimic, aţi înregistrat ilegal, din punctul meu de vedere înregistrarea aia nu există." Probabil că, pentru moguli, Procurorii au un alt Cod Penal.

Înregistrarea aici.

Wow... Botis chiar a facut-o!

Eu nu sunt asa de transanta cum a fost CTP la Realitatea. Nu il acuz pe Botis de penibil, dimpotriva. Mi se pare incredibil, fabulos, nemaipomenit faptul ca un ministru al tristului si complet neprofesionistului cabinet Boc a gasit in el insusi suficiente resurse de testosteron incat sa-si asume, chiar si cu o intarziere de o zi, gestul demisiei. Chit ca asa cum zice CTP, a facut-o "pentru ca a fost prins". Macar sa fi facut la fel si Anastase, Videanu, Severin sau Basescu. De porc ca am ajuns sa fim surprinsi de normalitate.

Pana la urma...

...se pare ca Botis a avut cojones. Antena 3 zice pe surse ca ministrul muncii a demisionat, dupa scandalul cu ONG-ul consiliat de sotia lui.

Iorga. Narcisa Iorga

O cunosc. Așa cum o cunosc mulți alții care, la un moment dat, i-au fost colegi, şefi sau subalterni în presă. Nu împărtăşesc chiar repulsia totală a lui Badea în ceea ce o priveşte, dar nici nu pot să spun că mi-a căzut cu tronc, ba chiar dimpotrivă. Mai ales că avem oareşce antecedente. De ea, mi-e mai mult milă decât altceva, pentru că înţeleg că toată răutatea asta afişată, de pitbull dezlănţuit în lupta sfântă împotriva vorbitului liber la teveu vine din nişte foarte mari frustrări. Dar nu asta era ideea. M-am uitat astă seară, aşa cum fac de multe ori, În gura presei. Tot aşa cum fac de multe ori, am râs în hohote şi, printre sughiţuri, am zis că omul n-are toate ţiglele pe casă. Şi m-a lovit o imagine: contabila sau contabilul Antenelor, uitându-se la Mircea Badea pe deasupra ochelarilor, şi numărând bani, pe măsură ce omu' de la tv scoate chestii pe gură:

- Uite-o pe Udrea cum îşi suge degetul... E bine că exersează!

- Douăş'cinci de milioane la CNA...

- Ministrul Botic... chiar, aş vrea s-o aud pe Bianca lu' Bote spunând "ministrul Botiş"

- Încă cinşpe, că asta a fost mai subţire...

Pentru binele lui, sper din suflet că Badea aduce mai mulţi bani decât decartează Antenele la CNA, pentru că, după standardele doamnei Narcisa (la mulţi ani de Florii) Iorga, În gura presei e o emisiune al dracului de scumpă.

foto: paginademedia.ro

...Si ne-am linistit

Botis ramane, daca avea cineva vreun dubiu. "Conflictele de interese sunt foarte clar definite, dar aceasta nu este o astfel de situatie." Asa a zis adineauri Nelu Ministru'. Adica faptul ca el semneaza pentru fondurile pe care nevasta-sa le primeste nu e conflict. Adevarul e ca nici eu nu cred ca era vreun conflict. Ba chiar sunt sigura ca se intelegeau foarte bine toate partile implicate...

Tot creierul PDL...

...s-a strâns la Blaga şi Preda (mai mult la Cezar decât la Cristian). În rest, neuronii membrilor de partid par să se fi transformat într-un mucilagiu portocaliu care îi face să debiteze inepţii de-a dreptul năucitoare, precum ideea lansată de doamna deputat Stavrositu, potrivit căreia întreaga poveste cu Botiş, nevasta şi banii europeni ar fi fost inventată de the usual suspects, adică Vîntu şi Voiculescu. Nici după ce Botiş cu guriţa lui a recunoscut în direct că soţia lui e consilierul unei asociaţii găzduite de un imobil care îi aparţine şi e plătită cu bani obţinuţi (indirect, e drept) prin semnătura lui, doamna derutată (sic!) nu era convinsă că nu şi-au băgat mogulii coada. Când, în fine, nu a mai avut cum s-o dea cotită, a început să-i facă ministrului o caracterizare mai ceva ca la cadre. E muncitor, e corect etc, etc... Mai avea să spună că are origine sănătoasă şi fugeam să-mi pun cravata de pionier.

Cum şi-o iau românii în Botiş

Ministrul muncii are un ONG. La el acasă. Nu ştiu exact unde îl ţine... Poate în hol, să nu facă urme pe covor. Poate în sufragerie, să se laude cu el la musafiri. Poate pe balcon, ca să nu lase păr pe canapea. Sau în baie, sub chiuvetă, între Domestos şi rezerva de odorizant. Oriunde l-ar ţine, a primit suficiente fonduri pentru el cât să-i meargă bine şi s-o facă şi pe doamna Botiş consilier la ongu' ăsta. "Ar putea fi o problemă morală", spune ministrul. Aha. "Ar putea". Nu "este". Adică, ar putea fi o problemă morală, dacă am judeca-o după standardele unei ţări zdravene la cap. Noroc că nu e cazul României. "Iau în calcul varianta demisiei" zice tot Neluţu Botiş. Păi, nu te mai obosi, îţi spun eu că la calculul ăsta o să-ţi dea cu virgulă. Cum i-a dat şi Divinului Zero, după momentul Mihăileanu. Vă amintiţi?

- Domnu' preşedinte, nu vă supăraţi, când eraţi primar v-aţi dat singur o casă. E legal?

- Nu, hăhăhă....

- Păi şi aţi renunţat la ea?

- Nu, hăhăhă...

Vedeţi-vă de treabă, domnu' Botiş, ce dreacu', ne luăm dintr-atâta... Vorba aia, a dispărut flota şi nu s-a făcut gaură nici în cer, nici în contul cui a vândut-o. A furat Roberţica voturi cu TIR-u' şi n-a ridicat-o nimeni de pe scăunelul ei de la Camera Derutaţilor (sic!). A lăsat Cseke oameni fără spitale şi nu l-a călcat nimeni cu maşina... Chiar credeţi că iese deranj pentru 2 milioane, acolo? Nu vă mai faceţi, dom'ne, probleme, că nu-i bai. Românii se uită la măgăriile guvernanţilor cu aceeaşi resemnare cu care, la ţară, oamenii conduc mortul la groapă: "asta e, s-a dus, n-ai ce să-i faci..." Când v-oţi duce voi de la Palatul Victoria, o să vă cinstesc memoria cum o făceau dacii: dau petrecere.