Tradiţii româneşti: după alegeri, se taie mogulii

Pe la prânz. Ies din casă, înjurând că trebuie să-mi raşchetez parbrizul care s-a umplut de gheaţă peste noapte, reuşesc să duc la bun sfârşit operaţiunea şi, când să mă urc în maşină...

- Bună ziua. Nureldin Laura? Mă uit uşor nedumerită la domnul îmbrăcat într-un pardesiu negru care stă proptit lângă portiera mea...

-Da, eu sunt. Dar...?

-Vă rog să veniţi cu noi. Atunci observ încă un domn, care iese dintr-o maşină parcată ceva mai departe.

-Să vin cu dumneavoastră? Dar cine sunteţi, nu vă supăraţi? Nu cred că ne cunoaştem.

-Nici nu trebuie. Mergem la Parchet.

NU. Nu s-a întâmplat. ÎNCĂ. Dar nu ar fi exclus ca, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, să se întâmple. Mie. Ţie, cel care citeşti acum. Sau oricui. Credeţi că exagerez? Hai să ne gândim puţin. Dar cu creierul din dotare, nu cu al lui Radu Moraru, şi nici cu cel al lui Traian Ungureanu. Mie una nu mi se mai pare o scenă de film de acţiune, nu după o conversaţie cu un consilier al premierului demis, interimar şi - se pare - viitor, Emil Boc. Mă refer aici la doamna A. V., care îmi scrie pe messenger (nu ştiu cum de mi-a aflat ID-ul, că de la mine nu), ceea ce puteţi citi mai jos. Discuţia (iniţiată de Dna V.) se referă la un articol apărut astăzi în Curentul, potrivit căruia Sorin Freciu ar fi fost reţinut pe Aeroportul Otopeni. O fi fost sau nu. Irelevant. Orice cetăţean al României poate fi reţinut pentru cercetări, 24 de ore, vinovat ori ba. Aşa e legea. Ce mi se pare relevant este însă că, repet, un consilier al premierului, care, întâmplător sau nu, e şi preşedinte PDL şi mâna dreaptă a realesului, sondează piaţa pentru a afla ce efecte a avut bomba cu pucioasă aruncată în presă.

A.V: Buna seara!
A.V: Care este atmosfera la voi televiziune dupa aparitia aricolului acesta? http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009121638099/Actualitate/Sorin-Freciu-omul-de-casa-al-lui-Vintu-retinut-pe-Otopeni.html
L.N.: buna seara
L.N.: neschimbata
A.V: Asta e varianta oficiala transmisa de conducere?
L.N.: ??
L.N.: mai mult decat cateva mistouri chiar nu s-a intamplat nimic
L.N.: sincer, nu m-as ingrijora prea tare... chestia cu popa a fost aruncata inainte de alegeri, dupa care nu a mai auzit nimeni nimic de omul ala
L.N.: incep sa cred ca nici nu l-a prins nimeni
L.N.: asa, pot si eu sa scriu o stire pe surse ca l-au prins pe bin laden la lehliu gara
L.N.: dupa care s-o ingrop
A.V: Vom trai si vom vedea!
L.N.: chiar asa
A.V: E grav insa ca un sef de rang inalt al trustului sa nu lamureasca lucrurile, mai ale daca ele sunt neadevarate.
L.N.: o fi... dar asa de tare m-am saturat de telenovele de genul "e un trucaj ordinar" ca nici nu ma mai intereseaza eventualele lamuriri
L.N.: n-am pocnit copilul, l-am mangaiat, nu luam bani, de fapt ii dadeam sa aiba de gustare si nu m-au arestat, m-au invitat la o cafea
A.V: Fara suparare, insa nu e o atitudine specifica unui jurnalist care se respecta!
L.N.: pai, sunt mogulizata si eu, acuma, ce sa fac
L.N.: sa ma apuc sa dau telefoane la diicot?
L.N.: neah...
A.V: Atunci, "succesuri"!
L.N.: merci, merci, la fel...

Am ales să fac publică această discuţie, tocmai pentru că am considerat că asta ar fi o atitudine de jurnalist care se respectă, doamnă V. Vă supăraţi? Sper că nu. Sunteţi, de voie, de nevoie, o persoană publică şi, atunci când vorbiţi cu un jurnalist (pui de mogul sau nu) vă asumaţi "riscul" ca acea conversaţie să nu moară acolo. Iar jurnaliştii care se respectă au o problemă de deglutiţie: nu înghit nici gogoşi, nici pumni în gură.

foto: technestreport.com