luni, 30 noiembrie 2009

Zâmbesc...


Să nu plângi după mine, că mă întorc să te bântui!

N-am plâns, nene Dane, pe cuvânt. OK, recunosc, mi-au dat puţin lacrimile când am pus florile jos, dar în rest am zâmbit. Zău! Puteam să nu zâmbesc când mă gândeam la dumneavoastră? De omul prost şi de drumul lung să fugi ca de dracu'! Aşa îmi ziceaţi... Am încercat să fug de amândouă, nu prea mi-a ieşit cu niciuna. Dar sfatul e bun; şi nu e singurul pe care mi l-aţi dat. Zicea azi cantorul că, şi o literă dacă ai învăţat de la cineva, pe omul de la care ai învăţat-o trebuie să îl consideri profesorul tău. Multe m-aţi învăţat. M-aţi învăţat că viaţa e mult mai complicată decât credem noi şi mult mai simplă decât ne străduim să o facem. Că nimic, dar NIMIC nu e atât de rău pe cât pare şi că nimeni nu e nici bun, nici rău pe de-a-ntregul. M-aţi învăţat că lucrurile sunt gri şi că trebuie să ne educăm ochiul să distingă nuanţele, pentru că altfel riscăm să orbim. M-aţi învăţat că doi oameni se pot iubi, tachina şi înţelege timp de 60 de ani, fără ca asta să le ştirbească personalitatea, spiritul şi identitatea. M-aţi învăţat că cel mai bun lucru pe care îl poţi face la înmormântarea unui om drag, înţelept şi vesel este să-i zâmbeşti. Asta am facut azi pentru dumneavoastră. Nu pentru jurnalistul Dan Bârlădeanu, deşi v-am citit pe nerăsuflate interviurile cu Ioana Radu, Mia Braia sau Aurelian Andreescu. Nu. Pentru nenea Dan, care mă luase aliat în veşnicul război cu computerul. Pentru nenea Dan, care îşi dorea să joace la nunta mea. Nene Dane, ştiu că o să fiţi acolo.

vineri, 27 noiembrie 2009

Lăsaţi copiii să şi-o ia peste ochi


L-a pocnit sau nu. Mai contează? Psihologic vorbind, posibila zmetie prezidenţială se înscrie în comportamentul cu care, din păcate, ne-a obişnuit. Tocmai de aia spun că nu contează. Cei care nu-l înghit au un motiv în plus să icnească a greaţă, iar cei care îl adoră au fost, cel mult, amuzaţi. Aceştia din urmă sunt aceiaşi care, la momentul "cu trăscăul la volan" au zis "haide bă, mare şpârlă... ce, io n-am băut uischeane cu tovarăşii mei şi după aia am plecat cu maşina? Ce, m-a oprit vreun gabor? Oameni suntem bă, ce dreacu' "... Tot oameni am fost, ce dreacu' şi la ţigancă împuţită, găozar şi alte păsărici. Oamenii care nu l-au taxat pentru astea nu îl vor taxa nici acum, pentru că, între convingerile lor despre lume şi viaţă se regăsesc mostre de înţelepciune ca: nevasta trebuie bătută că ştie ea de ce, săptămâna fără beţie e ca nunta fără lăutari, cei mai buni mici e ăia făcuţi la grătaru' din parcare etc. A, şi încă una: preşedintele nu e şi el om? Ba da, doar că anumite porniri "umane" trebuie să şi le reprime. Aşa cum nu se scarpină în fund (sper) la vreo întâlnire oficială la nivel înalt, tot aşa ar trebui să-şi înghită comentariile din colţul blocului şi să-şi ţină mâinile acasă, câtă vreme are viză de flotant la Cotroceni sau în altă instituţie a statului. Asta n-a contat în 2004, cum nu va conta nici acum. Aşadar, efectul razelor gamma asupra electoratului e nul. Pe mine altceva m-a scos din papuci: lipsa de cojones a Divinului. Dacă mi-ar spune cineva că are un filmuleţ cu mine pupându-mă pe gură cu Brad Pitt, i-aş spune că, oricât mi-ar fi plăcut, asta nu s-a întâmplat niciodată şi că e o minciună sfruntată. În nici un caz nu aş spune "A, da? Păi nu îmi amintesc... E posibil, cine ştie, o fi fost ziua lui... trebuie să văd mai bine filmul ca să îmi dau seama în ce context s-a întâmplat", pentru ca, după câteva ore să îmi amintesc brusc că eu de fapt nici nu-l cunosc pe Brad Pitt şi că nu l-am văzut decât la televizor. Revenind: e de porc, chiar şi pentru întâiul smardoi al ţării, să susţină iniţial că un anumit comportament al copilului ar fi justificat o bastârcă peste ochi, şi după aia să îşi dea seama că el nu a bătut, niciodată, niciun copil. E clar! Omul nu mai are ţinere de minte. Partea mai nasoală e că treaba asta e contagioasă, mai ceva ca gripa porcului! Se ia prin simpatie. Prin simpatie politică... Din fericire, există anticorpi: bunul simţ.

foto: florinmihai.files.wordpress.com

miercuri, 25 noiembrie 2009

Închide uşa după tine, că trage la picioare


Suntem 32 de milioane. 22 în ţară, 10 peste hotare. Cetăţenii români, adică. Pe numărate. Cine ne-a numărat? Preşedintele (încă) în exerciţiu, desigur. Ia, gura cu glumele deplasate despre cine vede dublu şi în ce condiţii, hai să vorbim serios. Duminică, Divinul Zero zicea că a câştigat dreapta, doar-doar i-o gâdila orgoliul lui Crin Antonescu, suficient cât să-i obţină voturile. Când a simţit miros de Flit, a schimbat macazul. A luat-o iar cu Grivco, cu mogulii, cu comuniştii, cu bau-bau Hrebe etc. Şi, da, aţi ghicit, cu poporul. Ăla la care s-a întors cu referendumu'. Dar poporul Divinului, ăla care i-a dat ştampilă, înseamnă vreo 3 milioane şi ceva. Din 18 milioane câţi ziceau ei că tre' să voteze. Cam puţin, cam puţin. Dacă facem proporţia la 32 de milioane cât i-a ieşit lui la numărătoarea paralelă cu realitatea, e de-a dreptul tragic. Divinul Zero a mai zis, însă, ceva: contractul meu e cu poporul român. Da? Păi, în cazul ăsta, se cheamă că eu sunt în consiliul de administraţie, nu? Aha. Păi, fii atent: e criză. Aia care ziceai tu că o să ne ocolească, exact cum fentează puricii un câine dat cu Frontline. Ce fac companiile în vreme de criză? Îţi spun eu: reduc salarii şi/sau dau oameni afară. Situaţia ta, dragă Divinule, e agravată de atitudinea neloială faţă de companie. Ai lucrat 5 ani pentru noi. Acuma vii şi zici că nici nu ţi-a plăcut. Zău? Dar toate bonusurile? Să vedem: ai băut şi ai plecat după aia cu maşina - nu ţi-a făcut nimeni nimic. Nu-ţi plăcea ce era la televizor, aşa că ai vrut să-ţi faci propriul tău serial de acţiune. Ţi l-ai făcut, s-a chemat "Răpirea din Irak". Nici acolo nu ţi-am imputat ceva, deşi criticii spuneau că decorul a fost ieftin, actorii cabotini şi scenariul prost. Ai avut o relaţie nepotrivită cu savarinele doamnei Udrea - am închis ochii şi la asta. Ai trimis-o pe aia mică la Bruxelles, că pe Dorobanţi nu mai găsea loc de parcare pentru Land Rover. L-ai lăsat pe frate-tău să se joace cu arme adevarate, când tu erai grande capo la CSAT. Şi zi aşa, nu ţi-a plăcut, hm? Nici mie. Tocmai de aia, Divinule Zero, vreau să-ţi mulţumesc că ai adus vorba de contract. Îl reziliez. Unilateral. Cum s-ar zice, te dau afară. Ai preaviz de două săptămâni. Până pe 6 decembrie. A! Era să uit: să nu-mi ceri scrisoare de recomandare.

luni, 9 noiembrie 2009

Democraţiooo... taci, fă, că te ia mama dreacu' !

"L-am zdrobit, l-am umilit[...] Dacă vrea să mai rămână în Oltenia, Dinescu trebuie să-şi schimbe comportamentul."

Data: 8.11.2009 (la aproape 20 ani după Revoluţie)
Locul: Portul Cetate
Cine a dat-o pe gură: primarul Craiovei,Antonie Solomon.

Observaţii:

1. Scena aia de pe care l-aţi dat jos sâmbătă pe Dinescu, domnule Solomon, nu era pentru preşedinte, ci pentru un candidat la preşedinţie.

2. Pe cine aţi zdrobit? Bunul simţ? Comportamentul civilizat? Libertatea cuvântului?

3. Sunteţi primarul Craiovei, nu trimisul zeilor, coborât cu hârzobul din cer între olteni, aşa că nu aveţi dreptul să decideţi cine poate sta în REGIUNEA Oltenia, al cărei primar NU sunteţi, şi cine nu.

4. Ce înseamnă să-şi schimbe comportamentul? Să scandeze, laolaltă cu celelalte creiere spălate, BĂ-SES-CU!...? Asta? Păi atunci, mai aveţi de dat afară nişte "maimuţe": cam jumătate din populaţia ţării. De fapt, sper eu, un pic mai mult de jumătate. Suficient cât să nu mai apuce Divinul Zero încă un mandat. Şi să fie dat afară de la Cotroceni cu bodyguarzii. El chiar că nu mai are şanse să-şi schimbe comportamentul!

REALITATEA.NET - Antonie Solomon: Dinescu, dacă vrea să rămână în Oltenia, să îşi schimbe purtarea!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Dacă tot te-ai aplecat...

...măcar aşază-te în genunchi. Cine ştie, poate te face cavaler. De data asta nu mă mai adresez lui Traian Băsescu. Voi încerca să urmez noua filosofie a Ancăi Florea, şi să nu mă mai încarc negativ cu toate... alea. Deşi astă seară, când am văzut cu cât dispreţ suveran l-a trimis Divinul Zero pe poetul Mircea Dinescu să vorbească "la televizor, că asta e campania mea", m-a luat cu oleacă de ameţeală... Pe Dinescu l-o fi luat cu mai multă, că l-a proiectat fix înapoi în Epoca de Aur. Voi încerca să nu mai comentez gesturile, vorbele, mitocăniile şi atitudinile de imperator schizoid ale Divinului. Nici măcar numele nu i-l mai spun. Iar îndemnul de la începutul acestei postări le era adresat tuturor celor care, ratând posibilitatea unei răsunătoare cariere de "gheişă" pe DN 1, rămân fideli vocaţiei şi nu pierd nicio ocazie de a dezmierda cu buze catifelate imensul orgoliu al Divinului Zero. Aici mă refer şi la primarul Craiovei, care l-a identificat pe "moşierul" Dinescu "pitulat" undeva , între "maimuţele" care vociferează împotriva Divinului. Şi tot în categoria gheişelor, dar cu mult mai multe stele pe firmament, se înscrie un alt domn primar (regret dar nu ştiu al cui, atâta primărime la un loc, câtă era pe scenă la Cetatea n-am mai văzut; toţi cu diagonale, parcă era concurs de Miss). Acest domn primar la care mă refer a sesizat o problemă şi a luat imediat atitudine: pe pantalonii Divinului era noroi uscat! Reacţia: s-a aplecat şi l-a şters. Spre binele lui, sper că a folosit o batistă de mătase. Dacă a fost şerveţel de hârtie, eu, în locul Divinului, l-aş decapita.

REALITATEA.NET - Sindromul de " pupat-condurul" : Un primar PD-L a şters noroiul de pe pantalonii lui Băsescu, în plin miting electoral
Asta, în vreme ce alte "gheişe" fac repetiţii cu susţinătorii la fel de spontani ca un avort provocat. Cu pancarte, cu lozinci, cu sincronizare la strigături, cu aplauze ritmice, cu... Oameni buni, îmi pierd eu minţile, sau marea roşie de la Congresele partidului iubit a fost înlocuită, pe tăcute şi mişeleşte, de o mare portocalie?

REALITATEA.NET - " Bă-ses-cu!" : Din culisele unui miting electoral al lui Traian Băsescu - VEZI VIDEO

vineri, 6 noiembrie 2009

Ca surda pe mormânt


Astăzi, preţ de câteva zeci de secunde, Traian Băsescu mi-a fost simpatic. Îl priveam cu ochi din ce în ce mai mari, atât de uluită încât uitasem să mai scrumez, şi nu-mi venea să cred ce auzeam: o prezentare plină de bun simţ a situaţiei de cacao în care se află acum România, o enumerare a variantelor (puţine) pe care le are la dispoziţie preşedintele pentru a pune capăt unei situaţii politice tot de cacao şi, în fine, o înşiruire de calităţi pe care le-ar întruni alesul său pentru funcţia de premier - bun gospodar, ales de mai mult de 80% din populaţie... Exact când eram cât pe ce să îmi sting ţigara pe genunchi de emoţie că, în fine, şeful statului a înţeles că majoritatea parlamentară, luată cu pirostrii sau trăitoare în concubinaj, este cea care ar trebui să dea premierul... POC! Băse a înţepat frumosul balon colorat în care suflase cu talent până atunci. Acul s-a numit Liviu Negoiţă. De fapt, nu ştiu de ce mă aşteptam să aud Klaus Johannis... În fond, Traian Băsescu spusese deja că prima dată a făcut coaliţiei "concesia" de a nominaliza un premier independent, dar nu a găsit înţelegere. Aşa că noua sa propunere este "o încercare de a răspunde exigenţelor majoritarilor". Ceea ce a făcut el astăzi, s-ar traduce cam aşa: "Eu am fost băiat salon, v-am făcut un maaare favor numind pe cine am vrut EU, preşedintele, nu pe cine aţi vrut voi, noua majoritate din Parlament, aşa că acu' o facem cum vreau eu de la cap la coadă: premier politic, din partidu' meu, cu guvern politic - ori pedelist, ori de uniune naţională. Care uniune naţională n-o să fie, că voi nu vreţi cu PD-l la guvernare. Aşa că, luaţi cu pâine. Să înghiţiţi bine!"

P.S. Acuma, poate că nu e chiar aşa de rău cu Negoiţă... Cine o să mai aibă nevoie de FMI, când premierul o să ne umple de bănci? Din alea, de lemn... Pe care să dormim cu toţii, când vom deveni homeless... Adică, în curând.

foto realitatea.net