Ia uite, şi a murit tocmai când îl învăţasem să nu mai mănânce...
În ultima săptămână v-aţi simţit disperat, sub presiune, sau aţi plâns din cauza situaţiei de la locul de muncă? Aţi răspuns DA? Hmmm... nu e bine. Aveţi potenţial suicidar. Aşa zic şefii France Telecom, dar abia după ce au pierdut 25 de angajaţi care s-au gândit că focul Gheenei e mai suportabil decât munca la patron. Mai pe româneşte, s-au aruncat în cap, din frumoasa clădire corporatistă. Şi, când mai marii şi-au dat seama, ce credeţi că au făcut? Nu. Nu o şedinţă. Un sondaj. Iar întrebarea de la începutul acestei postări, cuprinsă în sondajul cu pricina, le este adresată angajaţilor. Curios lucru că li se pare necesar să aplice sondaje, când e suficient să COMUNICI cu angajaţii ca să afli că dimineaţa dilema lor nu se referă la cafeaua îndulcită cu zahăr brun sau alb, ci la lungimea optimă a propriilor vene. Îţi mai trebuie încă un dram de minte ca să realizezi că nu e bine să îi amesteci ca pe şobolanii din sac, fără să ţii cont la ce sunt buni, ce le place să facă şi, mai ales, câte ore poate rezista o fiinţă umană "în priză". Asta, ca să nu mai vorbesc de recompensa materială care ar trebui să fie direct proporţională cu glicemia şi colesterolul care cresc văzând cu ochii, invers faţă de gradul de rezistenţă a sistemului imunitar. În plus, sunt sigură că cei 25 nu sunt singurii care au "părăsit" compania. Au fost, însă, cei mai vizibili, din cauza metodei radicale pe care au ales-o. Cât de înalt trebuie să fie turnul tău de fildeş, managerule, să nu te întrebi de ce vezi tot mai puţine figuri cunoscute în jurul tău? Nu, nu memoria îţi lipseşte. Ceva mult mai important: bunul simţ. Dar, sigur, France Telecom e doar un caz izolat...
foto: www.take2wealth.com
În ultima săptămână v-aţi simţit disperat, sub presiune, sau aţi plâns din cauza situaţiei de la locul de muncă? Aţi răspuns DA? Hmmm... nu e bine. Aveţi potenţial suicidar. Aşa zic şefii France Telecom, dar abia după ce au pierdut 25 de angajaţi care s-au gândit că focul Gheenei e mai suportabil decât munca la patron. Mai pe româneşte, s-au aruncat în cap, din frumoasa clădire corporatistă. Şi, când mai marii şi-au dat seama, ce credeţi că au făcut? Nu. Nu o şedinţă. Un sondaj. Iar întrebarea de la începutul acestei postări, cuprinsă în sondajul cu pricina, le este adresată angajaţilor. Curios lucru că li se pare necesar să aplice sondaje, când e suficient să COMUNICI cu angajaţii ca să afli că dimineaţa dilema lor nu se referă la cafeaua îndulcită cu zahăr brun sau alb, ci la lungimea optimă a propriilor vene. Îţi mai trebuie încă un dram de minte ca să realizezi că nu e bine să îi amesteci ca pe şobolanii din sac, fără să ţii cont la ce sunt buni, ce le place să facă şi, mai ales, câte ore poate rezista o fiinţă umană "în priză". Asta, ca să nu mai vorbesc de recompensa materială care ar trebui să fie direct proporţională cu glicemia şi colesterolul care cresc văzând cu ochii, invers faţă de gradul de rezistenţă a sistemului imunitar. În plus, sunt sigură că cei 25 nu sunt singurii care au "părăsit" compania. Au fost, însă, cei mai vizibili, din cauza metodei radicale pe care au ales-o. Cât de înalt trebuie să fie turnul tău de fildeş, managerule, să nu te întrebi de ce vezi tot mai puţine figuri cunoscute în jurul tău? Nu, nu memoria îţi lipseşte. Ceva mult mai important: bunul simţ. Dar, sigur, France Telecom e doar un caz izolat...
foto: www.take2wealth.com
Mînăstire-ntr-un picior, ghici, ciupercă (în România) ce e?
RăspundețiȘtergereBravo, Laura! Faceti o introspectie, voi, tinerii, in propria viata. Ce ati reusit sa faceti PENTRU VOI pana la anii astia inca tineri? Cata liniste aveti? Ce bucurii? Pentru sufletul vostru ce faceti zilnic? Mai aveti langa voi bunici, parinti, matusi? OK. Faceti-le o vizita, dati-le un telefon, mangaiati-i, daca mai aveti si cat mai aveti vreme. Si nu treceti copiii pe o lista DUPA casa, masina, concedii etc., etc. Facuti la batranete, le dati copiilor o mare dovada de egoism si tot vor pricepe intr-o zi ca i-ati facut pentru voi, nu pentru ei. FAMILIA e singura care merita efort, sacrificiu chiar. Zau, cat voi trai, voi continua sa consider ca familia e singurul lucru ce nu va cadea in desuetudine. E mai mult un indemn pentru tineri in general. Regret, dar nu am aflat pana acum, spre rusinea mea, daca ai copii. Si fac, la tine, comentarii, de ceva vreme...
RăspundețiȘtergereAnonimo, n-am. Am reuşit până acum să am doar un câine, de care are grijă mai mult mătuşa mea. Şi nu pentru că nu vreau, îl iubesc enorm, dar... când? Ştiu că dacă oi apuca 80 de ani, atunci o să mă doară fix în cot de câte ori s-au scuipat prezidenţiabilii în campanie, şi o să contabilizez cu mai multă plăcere şi interes apusurile frumoase şi firele de mac de pe marginea unui drum de ţară. Ştiu. Şi mai ştiu că ne luăm cu viaţa şi... uităm să trăim.
RăspundețiȘtergere@Mihai: poate fi orice... depinde de imaginaţia fiecăruia :D
RăspundețiȘtergere