România cu banul la portjartier

"Toată lumea, ca tânăr, se dezbracă". N-am înnebunit (oricum, nu mai rău decât eram, ceea ce este absolut şocant), n-am fumat (în viaţa mea) decât tutun, iar panseul de mai sus nu îmi aparţine. S-a născut în creierul gelat al unui domn pe numele de scenă CG. Junele care a guiţat o atari enormitate a decis să renunţe la o glorioasă carieră de stripper pentru a deveni... ţineţi-vă bine de bară... şeful Direcţiei Judeţene de Tineret Covasna! Toată lumea l-a luat la... rangă pe bietul om, dar nu ar trebui să ne permitem să ne tragem de... brăcinari cu un reprezentant al autorităţilor locale, nu? Dimpotrivă! Cred că, involuntar, a fost găsită soluţia pentru a acoperi deficitul bugetar, cu costuri minime. Eu una sunt de acord să plătim pentru toţi demnitarii un curs de striptease (mai puţin pentru Boc, că mi se agravează miopia) şi să-i trimitem pe strasse să facă şi ei, în sfârşit, un ban CINSTIT! Să înveţe să danseze nu la bară, ci la ţepe, că avem destule - şi la Victoria, şi la Cotroceni, şi la Parlament, ba chiar şi în factura de la gaze. Ministrul Finanţelor ar face bugetul din banii scoşi de la elastic, iar Prima Doamnă a Turismului ar cumpăra tichete de vacanţă din bănuţii păstraţi la decolteu-i de aramă. N-ar fi o problemă, că de caracter s-au dezbrăcat demult...

Gigi vrea să pască Mioriţa la Bruxelles

Der Spiegel zice că, în România, candidează la europarlamentare Paris Hilton şi un cioban din Carpaţi. Nişte ţărani, n-ai cu cine, dom'ne... Ăia de la Der Spiegel, normal.

Cum adică Paris Hilton? Păi ce, Paris dăruieşte scaune electrice bunicuţelor simpatice din cămine? Parchează de-a curmezişul pe Dorobanţi? Vine în vizită la sinistraţi încălţată cu cizmuliţe Burberry? NU! Ar vrea don'şoara Hilton să fie ca EBA. N-a avut noroc în viaţă, asta e...

Şi cum, cioban din Carpaţi? E războinicu' luminii, băăă! Dan Diaconescu ştieee! Că doar a citit cartea lui Coelho. În direct, cu voce tare. În epoca ante-Elodia. Eu aştept cu drag ca Becali să fie preşedinte. S-ar desfiinţa ANI şi DNA. Care-cum a călcat pe bec, pac-pac, îl rezolvă Zmărăndescu. Atunci să te ţii... Cred că vin demnitarii şi cu bani de acasă, darămite să mai bage mânuţa în ăia publici... (OK, OK, glumesc, mi-au ajuns ţepele din Piaţa Victoriei, cu posibilitate de prelungire încă 5 ani, altele nu mai vreau)

Oricum, Der Spiegel e rămas în urmă: Realitatea zice că prezidenţiabilul Nati Meir o să aibă purtător de cuvânt, în persoana Mooonicăi Coooolumbeanuuuu... Adevărul e că, atunci când n-ai ce spune, un om care nu poate vorbi e chiar potrivit. Hmmm... Poate că n-ar fi rău ca majoritatea politicienilor să aibă purtători de cuvânt surdo-muţi. Că praful în ochi îl încasăm noi. Şi, uite-aşa, tabloul cu maimuţe ar fi complet.

IQ 01 SEN sau IQ 01 DEP

Suntem minunaţi.

• Rezolvăm problema traficului aglomerat, propulsând excesul de şoferi direct în veşnicie, graţie unor cabluri de înaltă tensiune, perfect aliniate cu şoseaua.
• Avem un premier care încurcă porcul cu găina şi româna cu engleza.
• Guvernul proclamă IMM-urile drept salvare şi motor al economiei naţionale, după care le calează cu impozitul minim. Ştiu că motorul calat e pa, dar Executivul nostru de tot Boc-ul nu ştie asta. Drept pentru care, după ce s-au desfiinţat zeci de IMM-uri fix din cauza noii dări, Pogea anunţă că ar putea renunţa la ea.
• Nu avem bani la buget, şi nici plan anticriză. Avem, în schimb, multe disponibilizări. Păi impozite cine mai plăteşte, domnilor?!

Astă seară, butonând televizorul, am dat peste Regina - o telenovelă de pe Acasă, cu o distribuţie incredibilă. Unul dintre personaje, State, interpretat magistral de Gheorghe Visu, tocmai spunea despre un oarecare politician de mâna a paişpea ceva ce se potriveşte aproape tuturor celor care îşi aşază augustele posterioare în pluşul fotoliilor de la Palatul Parlamentului: "Pe ăsta nu-l duce capul, îl duce maşina de la Parlament!" Haoleo, Stătică, da' pe noi ne duce dă râpă, vereee...

Fabricăm îngheţată şi preşedinţi cu materialul clientului

Dacă şomajul sare de 10%, Băse nu mai candidează la preşedinţie. Normal, că doar n-o fi prost să se bage singur în rahat. El l-a făcut, acu' să plonjeze alţii... Măcar are o atitudine constantă. Plus că s-a săturat. De jigniri. Ştiu la ce vă gândiţi; greşit! Omul zice că s-a săturat de jignirile care i-au fost adresate. Găozar, păsărică, ţigancă împuţită, caraghios etâcî sunt... cum să vă spun... vorbe de alint. Cum zicea Gigi despre Mitică Dragomir: "El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat". Chiar aşa, de câte jigniri a avut parte dom' preşedinte... De piatră să fii să nu plângi, ca el, pe umărul lui Stolo. Ba că a vândut flota, ba că răpirea din Irak e ca Răpirea din Serai de pe peretele Mamei Omida, respectiv cusută cu aţă albă, ba că Nuţi aia mică e cam plină de eşece pentru PE, ba că staţionează cam des în parcarea lu' Nuţi aia mare, ba că, pe căutate, niciun notar de provincie nu-şi ia din chenzină casă de un bulion de euro... Păi ce om să fii, să rezişti la aşa ceva?! Tot el ne-a răspuns: nu om, erou! Cum ne-a scăpat el de catastrofe, mânca-l-ar... mama... Dar cel mai mare dintre succesurile lui Băse a fost că a salvat România de la dezastru, NEFĂCÂNDU-L PE NĂSTASE PREŞEDINTE. P' asta recunosc că n-am înţeles-o... Dacă nu l-a făcut pe Năstase preşedinte, înseamnă că el, Băselu', făcea preşedinţii, adică s-a făcut singur preşedinte, nu? Noi ne agităm cu urne, cu ştampile, cu buletine şi... preşedinte se face tot cine vrea. Adică, întâiul făcător de preşedinţi. Domnu' Băse, vă scutesc de încă o jignire, o spun eu: suntem nişte papagali.


REALITATEA.NET - Traian Băsescu nu ştie sigur dacă va mai candida, din cauza crizei şi a " tonelor de jigniri"

19 mai 2007: ziua în care cetăţenii au uitat uşa deschisă la Cotroceni

"19 mai, ziua în care cetăţenii au fost mai puternici decât Parlamentul", zice Băse. Stai aşa, Parlamentul nu e chestia aia care reprezintă cetăţenii? Mă rog... Oricum, de anul trecut, cel mai preşedinte marinar a hotărât că data aia istorică va deveni "Ziua Porţilor Deschise la Palatul Cotroceni". Aşa să-i rămână numele. Azi, până pe la prânz, se îngrămădiseră vreo 10 mii de oameni să vadă bârlogul... ptiu, ăsta... PALATUL prezidenţial. Numai că, deşi mânaţi de sentimente nobile, cei veniţi să aducă prinosul lor de recunoştinţă au găsit leagănul gol. Locatarul îşi luase zborul către Maramureş, să participe la o serbare câmpenească. Acolo s-a îmbrăcat corespunzător, cu un ilic colorat frumos, numai bun de asortat, într-un fusion style desăvârşit, la traista bucovineană a doamnei Nuţi Udrea.

Frumos, n-am ce zice! Cu alte cuvinte, "veniţi voi, că plec eu!"... Acuma, dacă tot s-a întâmplat aşa, eu zic să profităm de ocazie. A lăsat Băse uşile deschise? Hai să spunem că le închidem doar puţin, că e curent şi trage la picioare, şi, până se întoarce, SĂ SCHIMBĂM YALAAAA!

REALITATEA.NET - Traian Băsescu participă astăzi la o sărbătoare câmpenească în Maramureş

Coliba Unchiului Sam

Prostituata face sex pe bani. E un statut pe care şi-l asumă. Când o întrebi unde stă, îţi răspunde "Păi, depinde; de obicei pe DN1, da' dacă vine garda, fug într-o parcare, ceva".

O femeie care se mărită din interes face sex pe bani, dar refuză să-şi asume acest statut. Când o întrebi unde stă, îţi răspunde "În Pipera/Satul Francez/pe Riviera/în Bora Bora etc".

Sclavul ştie că e sclav. E conştient de faptul că menirea lui pe lume este să asculte fără crâcnire ordinele stăpânului, să-i suporte toanele, bocancii în ficat şi şfichiul biciului pe spinare. Plata pe care o primeşte (un blid de mâncare şi un adăpost) abia îi ajunge să-şi ducă existenţa mizeră.

Angajatul modern nu ştie că e sclav, deşi îi împărtăşeşte acestuia... stilul de viaţă. Inclusiv suferinţa fizică - are ulcer, ficatul mărit, dureri de şale, mâna înţepenită de la mouse şi ochii împăienjeniţi de la monitorul computerului. Mai mult, la fiecare plesnet de bici, trebuie să spună Yes, Master, thank you, Master, ca nu cumva un sclav mai zelos să-i ia locul.

Cine zicea că sclavia a fost abolită?! E mai înfloritoare ca oricând. Se cheamă societate modernă. Se cheamă economie de piaţă. De piaţa muncii. Mergem de bună voie la butuc, cu CV-ul în mână. Nimeni nu încearcă să fugă în susul fluviului. Şi acolo e la fel.
Yes, Master, thank you, Master!

Once Upon A December...

Mi-e dor de mine, copil. Mi-e dor de mine, aşa cum eram pe vremea când cea mai puternică durere pe care o puteam simţi era aia din genunchiul buşit de asfalt. Mi-e dor de mine pe vremea când succesul însemna doar să reuşesc să mă caţăr pe căprioara din Herăstrău, când eşecul însemna să nu pot să merg pe bicicletă şi când dorinţa mea cea mai fierbinte era să primesc şi eu un pistol cu capse (nu l-am primit niciodată, oare de asta îmi doresc acum să merg la tir?). Mi-e dor de mine, liberă, uşoară, plutitoare. Mi-e dor de mine.

Far away, long ago,
Glowing dim as an ember,
Things my heart
Used to know,
Things it yearns to remember...

Românio, despăduchează-te, fată!

Nu ştiu dacă vi l-am mai zis, sau dacă îl ştiţi din altă parte, dar mi l-am amintit de curând: undeva la marginea oraşului, un bărbat cosea iarba din faţa unui bloc. La un moment dat, unii cu un planor, purtaţi aiurea de vânt, se izbesc de zidul blocului cam pe la etajul 6 şi după aceea cad la picioarele cosaşului. Ăsta îşi dă basca pe ceafă, se sprijină în coasă şi, cu înţelepciunea omului simplu, zice "Hm! Ţară de rahat, atentate de rahat...!"

Auziţi, doamna Udrea? Nu ziceţi că ar fi un slogan turistic excelent? Şi mai am idei... România poate fi promovată drept un fel de no man's land, sau the land of no reason. România - locul unde creierul devine inutil. România - locul unde poţi să iei logica, s-o scuipi şi după aia s-o foloseşti ca hârtie igienică. România - locul unde "Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor" capătă sens. România - locul unde, cu toate că tu ai maşina făcută muci pe partea stângă, rămâi şi fără permis, şi fără maşină, şi cu banii luaţi, pentru că tu nu ai acordat prioritate de dreapta. Aaaa... nu dreapta asta, cealaltă dreaptă... Acum înţeleg. Bine, asta dacă nu eşti preşedinte, că dacă eşti, poţi să-i tragi cu ceai Jack Daniel's până dimineaţa, să pleci la volan în văzul tuturor şi să ţi se rupă la flotă... Dar nu e cazul. Nu eşti preşedinte. Nici eu. Nici nu mi-aş dori să fiu vreodată. Nu al României. N-am nimic cu ea, e fată de comitet, arată bine, are de toate exact acolo unde trebuie, şi munte, şi mare, dar e plină de păduchi. Bipezi. Şi ăştia nu trec cu gaz. Sau, poate combinat cu un chibrit?...

Bad, Bad Laura!

Sunt prost crescută. Deja le-am reproşat asta alor mei. Sunt atât de multe chestii pe care ar fi trebuit să le ştiu, iar ei nu m-au învăţat mare lucru. De fapt, dacă mă gândesc mai bine şi, mai ales, dacă privesc în jur, nu m-au învăţat nimic. Nu ştiu să dau în cap, nu ştiu să calc peste cadavre, nu îmi caut un domn generos, iar pe generoşii care mă caută pe mine îi trimit la plimbare. Permiteţi-mi să mă prezint: mă cheamă Fulga. Nu sunt singura. Partea şi mai nasoală e că nu cred să fiu în stare să-mi învăţ copiii, când or veni, să fie altfel decât mine. Şi uite aşa o să fim generaţii întregi de fraieri. O să fiu suficient de proastă încât să-i învăţ să fie buni, generoşi (nu cu domnişoarele aflate în căutare de), să îşi cunoască limitele, să le accepte şi să încerce să le depăşească (dar, dacă nu le iese, să nu se poarte de parcă le-ar fi ieşit), să se bazeze în primul rând pe ei înşişi. Ştiu, that's just bullshit, dar... atâta ştiu şi eu. And look where it got me... Poate că ar trebui să nu îi educ eu, pentru că, dacă îi învăţ prostiile astea, îi arunc în cursă cu un mare handicap: bunul simţ. Iar ăsta e ca un şiret de pantof de care te tot împiedici când încerci să escaladezi o grămăjoară organizată (de cadavre, desigur), şi cazi fix în bot. Or, căzut fiind la baza grămezii, serveşti drept scăriţă "alpiniştilor" mai experimentaţi. Care, cand ajung sus, îţi infig şi drapelul în fund. Şi strigă "I am the king of the wooooorld!!!!". E drept şi că Titanicul s-a scufundat...

Pisi Day

Gata. Mă fac Pisi. Nu de tot, numai aşa, un pic, de poftă... O singură zi. Nu ştiu dacă rezist chiar o zi întreagă, dar măcar încerc. De fapt, cine ştie, poate că îmi place şi rămân aşa: Pisi. Nu e FOARTE greu: trebuie să ţin buzele ţuguiate, să-mi pun pe mine ăl mai al dracu' push up pe care îl am, nişte tocuri din alea care îţi dau rău de înalţime, blugi cât mai strâmţi, un decolteu cât mai generos, unghii de plastic, gene false, să... Wow, sunt cam multe chestii de făcut. Obositoare treabă. De-aia or fi fetele astea bosumflate aşa tot timpul?

Uricum, du ăzi u m-um huturut: vru mucur su înceurc. Putu umi iusu. Şu, ducu umu iusu, nu vudum un Cun Cun. Vu puuup, futuuuuu!!!

[Oricum, de azi m-am hotărât. vreau măcar să încerc. Poate îmi iese. Şi, dacă îmi iese, ne vedem în Can Can. Vă puuup, fatăăăăă!!!] Asta este traducerea fragmentului de mai sus, reprodus din pisineză. Dacă vreţi să învăţaţi limba, nu e foarte dificil, însă pronunţia e totul: pentru articularea corectă a cuvintelor, luaţi o poză cu Nuţi aia mică, ţuguiaţi buzele şi... nu, nu asta, ci începeţi să vorbiţi. Dacă puteţi sări şi una-două vocale, deja aţi trecut la dialecte. Bravo, fată! Succesuri!