duminică, 25 ianuarie 2009

Curious About the Case of Benjamin Button?

De câte ori aţi spus "ce bine ar fi să pot da timpul înapoi..."? Dar nu e bine să dai timpul înapoi. A, să ţi se ofere o a doua şansă, pentru a putea repara ceva, asta da. Dar să dai, efectiv, timpul înapoi nu e bine deloc.

Nu o spun eu, o spune Benjamin. Care întinereşte văzând cu ochii. Veţi spune "Păi cum, domn'le, şi ce e rău în asta?". Rău... n-ar fi. Doar nefiresc. Este ca şi cum, aflat în tren, treci în mare viteză pe lângă iubirea vieţii tale, care se află în trenul ce merge în direcţia opusă. O fracţiune de secundă, un schimb de priviri şi ştii. Ştii că este iubirea vieţii tale, dar, în acelaşi timp, ştii că aia a fost tot.

Pe de altă parte, trebuie să fie interesant să-ţi recapeţi inocenţa şi seninătatea, ca un atlet care, după zeci de ture de stadion, se aşază pe pistă, nemişcat, să-şi tragă sufletul. Benjamin Button e atletul care, după cea mai mare cursă, viaţa, intră la vestiare şi, cu un duş, îşi curăţă corpul şi mintea de toată transpiraţia amintirilor de om matur. Doar o privire albastră, ca o arsură de febră musculară îi mai aduce aminte cât a alergat.

Anything is possible...

13 comentarii:

  1. Nu doar odata m-am intrebat cum ar fi daca as putea da timpul inapoi. E o intrebare destul de populara. Punem intrebarea in ideea de a da timpul inapoi pentru a retrai din nou o perioada, la fel sau altfel.
    Primul lucru la care m-am gandit vazand filmul a fost o maxima citita mai demult:"Nu se poate ceva mai nefericit decat un batran indragostit".
    Mereu am crezut ca sentimentul este mai important decat varsta.
    Benjamin spunea "Sa fii ceea ce vrei sa fii. Nu exista limita de timp, poti incepe cand vrei tu. Te poti schimba sau ramane la fel. Nu exista reguli pentru asa ceva."
    Tagline-ul spune tot: "Life isn't measured in minutes, but in moments."

    Fincher's Magical Masterpiece

    RăspundețiȘtergere
  2. ...Mai nefericit decât bătrânul îndrăgostit mi s-a părut bebeluşul care moare în braţele bătrânei pe care, pe vremea când era doar un moş decrepit, a iubit-o până la copilărie. Vezi? Ştii că are sens, dar sună nefiresc...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoos, frumos tare, Laurash! Azi te-am descoperit aici - nu pentru ca tu nu erai, ci pentru ca eu lipseam. Cu voia ta, ma abonez ca "mosafir"!

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar te rog... cu voia ta, iti si intorc vizitele ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine scris! Ai talent. Să mai crezi doar în...'sticlă"! Dincolo de ea, de "sticlă" adică, n-aş fi zis...Iar poza e su-per-bă!

    RăspundețiȘtergere
  6. Recidivează, recidivează! Promit şi eu să te "monitorizez". Şi când voi vrea, n-o să mai fiu nici anonimă! Baftă!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Să fie! Acuma sunt curioasă, na! Deşi am o vagă bănuială... :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu! Vagă, poate. Bănuială, în niciun caz! Ştii cât de departe sunt? De bănuiala ta, evident. Ai trei variante. Le aştept. Cu interes! Ca pentru tot ce scrii. Succes!

    RăspundețiȘtergere
  9. nemulţumirea omenească faţă de implacabilul curs al Timpului... aproape surâzător de dur şi obiectiv ca lama unui brici. ne plângem tot timpul (ce ironic sună!) că timpul trece, că am vrea să dăm timpul înapoi, că am vrea să oprim timpul în loc, că nu avem timp. şi timpul a luat, pentru o clipă, în serios toate farafastâcurile noastre şi a luat-o înapoi. cel puţin în film. şi doar aşa e evident cât de milos e timpul cu noi, că nu ne lasă în urma lui.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru Anonim: OK, OK, I give up... Când o să vrei să zici, o să zici :)) Mulţam de urări!

    Pentru Nemesis: Corect. Vorba aia, "rău cu rău, dar mai rău fără rău". Ne plângem noi că atunci când avem destulă minte să ne bucurăm de viaţă suntem gata de ieşirea din scenă, dar numai aşa au lucrurile rost... Pe de altă parte, mie mi-a plăcut foaaarte mult Highlander... :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Nimic, Laura, nimic in ultimele zile? Păi?...

    RăspundețiȘtergere

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.