Aţi observat ce surpriză minunată le rezervă edililor fiecare iarnă? Nu ştiu dacă aţi remarcat "pattern-ul", cum îi spun criminaliştii, dar, an de an, cam în aceeaşi perioadă... NINGE, oameni buni!!! Aţi văzut, nu-i aşa?... După câteva repetări ale fenomenului, nu a început să vi se pară dubios? Aţi cam început să vă aşteptaţi la chestia asta, hm?... Vă scoateţi la îndemână niscaiva haine mai groase, stergeţi de praf lopata pentru zăpadă, pregătiţi maşina cu cauciucuri de iarnă şi antigel... gândindu-vă că există o cât de mică posibilitate SĂ SE ÎNTÂMPLE DIN NOU.
Dar... asta faceţi VOI. EI, nu. Într-un fel e bine, pentru că de fiecare dată se pot mira cu aceeaşi inocenţă copilărească "Ia uite, ningeeee...". Chestia se complică în momentul în care nu îşi mai revin din uimire decât după nişte scatoalce peste ceafă "Da, bă, ninge, şi ce te uiţi aşa, ce, parcă stai în Kenya... până şi acolo a nins, nu te uiţi la ştiri?"
E, când ies din catatonie, intră în panică şi dau din colţ în colţ "Aoleu, ningeeee... Săriţi, lumeeee... Acu' ce ne facem..." Ăia care ştiau şi, mai mult, îi şi avertizaseră că o să se întâmple şi chestia asta la un moment dat, că, deh, aşa-i viaţa, ticăloasă, se uită la ei ca la alte alea şi se iau cu mâinile de cap. De ce? Simplu: pentru că, până îşi ies edilii din atacul de panică, tot în mâna pârliţilor pică lopeţile. Şi dă-i, şi luptă, cu înjurături bine mestecate printre dinţi sau strigate în gura mare.
După deszăpezire, când tu stai acasă cu o blăniţă de oaie legată în jurul şalelor şi te uiţi la televizor, că oricum nu te poţi mişca de durere după repriza de muncă patriotică, îi vezi la ştiri, felicitându-se între ei pentru promptitudinea cu care au acţionat. Le zici de strămoşi şi muţi pe Discovery, întrebându-te de ce dracu' sunt aşa de (cu adevărat) prompţi când e vorba, de exemplu, să planteze Margarete (sic!) în Piaţa Victoriei...
P.S. A bon entendeur, salut!
Dar... asta faceţi VOI. EI, nu. Într-un fel e bine, pentru că de fiecare dată se pot mira cu aceeaşi inocenţă copilărească "Ia uite, ningeeee...". Chestia se complică în momentul în care nu îşi mai revin din uimire decât după nişte scatoalce peste ceafă "Da, bă, ninge, şi ce te uiţi aşa, ce, parcă stai în Kenya... până şi acolo a nins, nu te uiţi la ştiri?"
E, când ies din catatonie, intră în panică şi dau din colţ în colţ "Aoleu, ningeeee... Săriţi, lumeeee... Acu' ce ne facem..." Ăia care ştiau şi, mai mult, îi şi avertizaseră că o să se întâmple şi chestia asta la un moment dat, că, deh, aşa-i viaţa, ticăloasă, se uită la ei ca la alte alea şi se iau cu mâinile de cap. De ce? Simplu: pentru că, până îşi ies edilii din atacul de panică, tot în mâna pârliţilor pică lopeţile. Şi dă-i, şi luptă, cu înjurături bine mestecate printre dinţi sau strigate în gura mare.
După deszăpezire, când tu stai acasă cu o blăniţă de oaie legată în jurul şalelor şi te uiţi la televizor, că oricum nu te poţi mişca de durere după repriza de muncă patriotică, îi vezi la ştiri, felicitându-se între ei pentru promptitudinea cu care au acţionat. Le zici de strămoşi şi muţi pe Discovery, întrebându-te de ce dracu' sunt aşa de (cu adevărat) prompţi când e vorba, de exemplu, să planteze Margarete (sic!) în Piaţa Victoriei...
P.S. A bon entendeur, salut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.