marți, 21 octombrie 2008

Ţopa Malli

Specia nu este rară. Nu este nici măcar nouă. A apărut în România odată cu primul mall. Exemplarele sunt foarte uşor de recunoscut: masculul este identificabil după tricoul mulat perfect pe burta proeminentă sau, dimpotrivă, pe corpul lucrat excesiv la sală, că, deh, dacă ridici numai Gramatica Academiei nu creşte bicepsu'... Pe tricoul respectiv, se află OBLIGATORIU numele creatorului, bătut în ştrasuri sau şvaroavsche, după posibilităţi şi pricepere. Acuma, dacă scrie "MESCHINO" în loc de "MOSCHINO" (nu e banc, am văzut) asta e... e greu şi cu mărcile astea înregistrate. Pe ceafă (de obicei tip "shar pei") se va odihni un lănţoi de aur, despre care te vei întreba dacă a fost luat de la fântână sau de la Azorel. Uneori, exemplarele cu adevărat reuşite au pantofi ascuţiţi din piele de crocodil (sau măcar din muşama cu textură de) şi odată l-am văzut pe unul (cred că era masculul alfa) cu o curea cu leduri. Parol. Paftaua era un display ca ăla din troleu, cu staţiile. Nu ştiu ce scria pe curea, nu m-am apropiat, mă gândeam că poate sare la om...
Perechea unui astfel de mascul este şi mai uşor de recunoscut: primul care îţi trosneşte retina va fi machiajul ei ultra-strident care îl face pe cel al Cleopatrei să pară "nude": contur de buze care pare făcut cu markerul, trei kile de fond de ten, câte două perechi de gene false, la fel ca unghiile, şi alea kilometrice, de te întrebi cum tastează pe telefonul pe care îl ţine, evident, în mână. Tocuri cât mai înalte, la cizme cât mai lucitoare, blugi cu cât mai multe paiete (am văzut şi şepci la fel, dacă nu îmi iau şi eu mor, fată!). Dacă, prin cine ştie ce întorsătură crudă a sorţii, te-ai nimerit cu ei în sala de cinema, fii pregătit pentru conversaţii ca peste şapte dealuri şi pentru un pot-pourri din manelele la modă: le va suna telefonul în timpul filmului; şi îl vor lăsa să sune de cel puţin 3 ori înainte să răspundă. Aşa o fi zicând codul bunelor maniere în habitatul lor natural.
Dar ei nu prea merg la film. De fapt, ei nu prea fac nimic. Doar bântuie pe holurile mall-ului. Să vadă lumea ce curea/unghii/lanţ/ceafă/paiete şi-au mai luat. Aaaaaa... pentru ăştia or fi făcut parcarea cu plată? Păi, atunci, şi-au cam greşit targetul. Ţoapa de mall (denumirea populară a speciei) nu mai bagă maşina în parcare. O lasă direct pe spaţiul verde din faţă.

5 comentarii:

  1. Mai Laura, mai! Mie chiar imi place umorul tau. "Mai trimiteti, pina la urma publicam". Maical

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihai, replica asta a primit-o şi Stephen King, şi ce bine i-a mers... :P

    RăspundețiȘtergere
  3. eu cred foarte tare in talentul dumneata si in spiritul dumitale de observatie. Cred in spiritul critic, spirit care, nu de putine ori, ne elibereaza de furia provocata de ceea ce este in jurul nostru. Cred insa ca mult mai bine te-ar prinde comentariul politic..

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumesc mult pentru încredere, Florin... Dar în ultimii 2 ani şi jumătate m-am cam îndepărtat de "scena" politicii şi m-am apropiat de "ringul" bursei... Dar nu destul. Aşa că, politica am uitat-o, economia am început să O pricep, fără să am însă pretenţia că MĂ pricep... Ce îmi rămâne, decât să fac comentarii de-astea, despre viaţă pur şi simplu?... Măcar nu uit cum se ţine condeiul în mână.

    RăspundețiȘtergere

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.