Gigi, Justiţia şi sorcova

Gigi este, fără doar şi poate, un personaj. Unul căruia, dacă aş fi şefu' lu' Maybach, i-aş lua maşina, că aia nu-i rabă să te urci pe ea ca să vezi de ce e coadă la semafor, nici ca să-i crăcănezi portiera cu ranga. Unul care priveşte femeile cu dispreţ suveran dar profund creştinesc, ca pe nişte zdrenţe/curve/hahalere ce sunt. Unul care se îmbracă foarte bine (classic mobster style), dar vorbeşte foarte prost. Unul care laudă bogăţia spirituală cu teşchereaua plină. Toate astea, însă, NU mă fac să mă bucur că a fost condamnat la închisoare. Pentru că dosarul mi se pare unul la fel de "trist" ca şi Trofeul Calităţii. Mai ales că mult blamatul schimb de terenuri fusese aprobat în CSAT. Darrrrr... dat fiind, cum ziceam, "personajul", recunosc că posibilităţile îmi stimulează simţul umorului. Iertaţi-mă în avans! :)

În altă ordine de idei, Victor Ponta, prim ministru al

României şi preşedinte al Partidului Social Democrat, a îndrăznit să spună că are "o simpatie personală pentru Gigi Becali". Aşa, şi? Care e marele deranj? Doamna Monica-Macovei-cea-degrabă-pârâcioasă-la-Bruxelles a sărit de şapte coţi că "premierul pune presiune pe justiţie". Io ştiam că Justiţia e cam chioară, da' labilă psihic nu o credeam. Şi mi-a şi dovedit că nu e aşa de "moale", de vreme ce, taman după ce Ponta şi-a declarat simpatia pentru Jiji, madam Justiţia l-a pus la păstrare pe  3 ani. În fond, premierul nu a zis "e nevinovat", "e un dosar politic" sau "Free Gigi!". A spus doar că îi e simpatic. Din partea mea, putea să spună că îi e simpatic şi Genghis Han, parcă poţi să faci ceva în gustul omului?! Mai important mi se pare că, deşi Becali NU avea interdicţie de a părăsi ţara, poliţia l-a oprit la aeroport, cu o seară înainte de pronunţarea sentinţei. Cumva, prin absurd, se ştia deja ce va decide instanţa? Neeeah... n-are cum, aşa-i? Între timp, Monicuţa se oferă să şteargă mucii Justiţiei cu batista Bruxelles-ului, deşi n-a rugat-o nimeni şi nici Justiţia nu plânge. Unele lucruri nu se schimbă niciodată...

Atențiune, atențiune!

M-am trezit acuzată de cenzură. For the record, eu nu refuz de la publicare decât spam-urile și comentariile cu un limbaj nepotrivit. Dar minunata platformă îmi sabotează bunele intenții, așa că notificările de răspunsuri noi vin... când vor ele. De pildă, acum am descoperit o gașcă de comentarii care așteptau moderarea de o mie de ani. Am reparat problema. Deci "cenzorul" nu eram eu. :)

Merci!

Hristos a înviat...

...din nou. Cred că bietul, chinuitul, răstignitul şi sacrificatul fiu al Domnului se simte ca într-o transcendentală Zi a Cârtiţei. Pentru că, an de an, oamenii îşi amintesc de sacrificiul lui, se simt vinovaţi, recunoscători sau doar emoţionaţi, după care se îndoapă liniştiţi şi se culcă. A doua zi nu mai contează decât stufatul, cadourile şi vizitele rubedeniilor. Unii  - mulţi - nici măcar nu ştiu care e diferenţa dintre Paşte şi Crăciun. Am văzut femei bătrâne, de la ţară, care altminteri sunt cu Dumnezeu în gură cât e ziua de lungă şi care enunţă drept principală diferenţă faptul că de Paşte se mănâncă miel, iar de Crăciun, porc.

Chiar nu ştim ce înseamnă Învierea? Pentru mine de pildă înseamnă, înainte de orice "tradiţie", speranţă. Şi generozitate. Nu doar de Paşte, ci constant. Înseamnă să găsim în noi stropul ăla de bine care credeam că s-a stins şi să-l facem din nou să ardă.

Din nou, Hristos a înviat! Poate de data asta ne iese.