România: rută ocolitoare

Jurnalul Naţional scrie ceva... neliniştitor, ca să vorbim frumos: cică o şosea ar fi fost mutată ca să nu deranjeze un proiect rezidenţial al doamnei Udrea, care urma să fie realizat - unde altundeva? pe un spaţiu verde (o fi cernoziomu' bun pentru sămânţa de bloc).

Drumul cu pricina ar fi trebuit să treacă fix prin proprietatea nevestei-de-Cocoş-şi-protejatei-de-marinar. Cum, păcatele mele, adică să scadă valoarea păduricii de blocuri? Ceva trebuia făcut, mai ales că soluţia era simplă. Cum de nu s-or fi gândit din prima? Doar era la mintea... cocoşului (ştiu, mă repet, dar mă ajută subiectul). Şoseaua cu pricina va traversa cimitirul şi lacul Dămăroaia. Pe locatarii cavourilor oricum nu-i mai supără chestiunea, şi lacuri mai frumoase se formează, de exemplu, în pasajele din Bucureşti, la cea mai mică ploaie. Aşa că nu-i deranj mare. Nişte cheltuieli în plus cu asanarea, cu podul, cu strămutarea unor morminte, dar astea sunt nişte mici sacrificii pe altarul construcţiilor, că tot le-a relansat Boc cu Prima Casă.

Ştiţi ceva? Mai bine nu mai faceţi nicio autostradă PRIN România. Faceţi una ÎN JURUL ei. O rută ocolitoare. Romania, land of choice? Choose to avoid it!

foto: bloombiz.ro

And the Oscar goes to...

... mister Traian Băsescu, along with congratulations from the members of the Academy!

[sala în delir, aplauze frenetice]

Un joc impecabil, absolut impecabil. Şi o replică memorabilă, spusă exact cu atitudinea, tonul şi mimica perfecte: "De duşmani te poţi apăra, dar mai greu este să te aperi de propriul frate". Aproape că îl crezi. Puncte în plus pentru originalitate: de data asta nu a mai plâns, deşi reuşeşte să o facă în mod absolut firesc, fără niciun efort.
Din păcate, scenaristul nu merită mai mult de o nominalizare, pentru că a avut nişte mici scăpări... Sau poate că a fost vina directorului de casting, care la supporting role nu l-a distribuit bine pe Videanu. Hiba: Băsescu a zis că aflat "azi-noapte" de implicarea frăţiorului în firma cu pricina, iar Videanu a zis că ştie de "ieri după-amiază". E cam tras de păr... Uite de ce: Ăla mic, mustăcios care îl ameninţa pe Ciuvică direct cu locul de veci... era frac' su, bă! E, cum pălăria Saftei să nu ştie tocmai Traian ce zambile vinde frăţiorul lui, armatei. Zic, zambile, pentru că toată lumea susţine că activitatea firmei Desintco nu avea legătură cu zona militară, deşi asta îi era ocupaţia. Vorba unui coleg, poate vindeau prezervative de camuflaj.

Punct ochit, punct lovit, domnu' preşedinte! Sunteţi victima unui fratricid, normal că asta stârneşte simpatie, or, simpatia are efecte secundare: umflă sondaju'. Anca Florea zicea zilele trecute la revista presei de pe Antena 3 că, dacă aţi executa-o şi pe doamna Udrea, simpatia populaţiei ar fi pe cele mai înalte culmi. Ah, am înţeles... Ăsta va fi sequel-ul, nu? Şi, normal, ca orice film tare care se respectă, îl lansaţi în toamnă, când se întoarce lumea din concediu şi se umplu cinematografele. Excelentă strategie de marketing, bravo, bravo!

Să luăm popcorn (mie, nachos cu salsa vă rog) şi să ne aşezăm. Şşşt, începe filmul. A, rugăminte: ultimul să stingă lumina.

Foto www.politicon.ro

Prostia e o stradă cu sens unic

Nu trebuie să fii alfabetizat ca să interpretezi corect un semn de circulaţie. În speţă, interzis şi obligatoriu la dreapta. Cu toate astea, în fiecare zi, zeci de şoferi se cred cu mult mai inteligenţi decât crevasa din capătul străzii pe care locuiesc. Oamenii intră pe stradă, ignoră cu graţie indicatoarele cu pricina şi, odată cu ele, şi ultima şansă de a ieşi cu spoilerul întreg din situaţie, şi merg înainte. Deja recunosc sunetele şi simbolistica lor:
1. maşină turată ("ce bă, mă uit io la indicatoarele la ăştia?")
2. frână bruscă (scărpinat nedumerit în creştet - " 'ai să-mi bag... e groapă bă!")
3. marşarier.
Uneori, marşarierul este urmat, la scurt timp, de claxoane şi expresii ireproductibile, dar cu trimitere la organele de reproducere. Desigur, autorii sunt alţi tembeli care, văzându-i pe tembelul nr.1 şi pe tembelul nr. 2 că intră pe stradă, au dedus că au şi cum să iasă în partea ailaltă. Greşit. Şi, uite-aşa, se face o coadă cât strada de lungă, formată din maşini mai mici sau mai mari, cu şoferi nervoşi, care înjură, claxonează şi gesticulează isteric, oricât ai încerca să le explici că nici cel mai al dracu' claxon nu o să mute gropanul spre care se îndreaptă cu atâta grabă. De fapt, poate că eu sunt în eroare şi subestimez puterea claxonului. Cine ştie, poate că dacă e suficient de tare şi de insistent, gropelniţa aia îşi suflecă poalele şi se dă mai încolo. Poate că şi icebergul din Atlantic s-ar fi dus încotro vedea cu ochii dacă auzea claxonul Titanicului. Ocolirea e pentru fraieri. Şmecherii trec de-a dreptul. Chiar dacă dau în gropi.
P.S. Fotografia de mai sus nu reprezintă semnul cu pricina şi are un simplu rol de ilustraţie. Nu de alta, dar am fost întrebată...

Despre interpretarea viselor

Acesta nu este un text despre viziunea freudiană asupra lumii visului. Nu este nici o abordare gen "înseamnă că ţi-a murit moartea, maică". Aia nu moare, fir-ar mama ei, niciodată. DEŞI... înclin să cred că nu şi-a găsit naşul. Dacă pe lumea ailaltă ar exista echivalentul guvernului Boc, cred că ar fugi Doamna cu Coasa direct în altă dimensiune, cu scârţâit de roţi. I-am ascultat (nu ţineam morţiş, dar asta mi-e slujba) pe distinşii minştri vorbind despre disponibilizări, reduceri de una, de alta... Imediat după ştirea despre ceasurile aurite ale lui Oprescu. Nu alea de la mână, ci alea pe care vrea să le instaleze în Micul şi Jegosul Paris. Oraşul meu frumos în care, aseară, am călcat într-un rahat de câine, imediat după ce îl strânsesem pe al patrupedului propriu. Pe modelul: nici o faptă bună să nu rămână nepedepsită. Dar să revenim. L-am ascultat, ziceam, pe Emil Boc, vorbind despre "golăneala" cheltuielilor făcute de agenţiile guvernamentale. N-a zis "bagabonţeală" ca primarul Mazărinho. Bun şi-aşa. Şi el, şi toată şleah...suita de miniştri, au anunţat măsuri, mărimi, talii etc. Ştiu că mă repet: dar cât o să se ţină de ele? Mai ales că talentatul domn Franks de la FMI le-a dat mână liberă la măriri de taxe, inclusiv TVA şi impozit pe venit. Am sentimentul din ce în ce mai intens că băieţii ăştia fac ziua ce visează noaptea. Nenorocirea e că par să doarmă şi după-amiaza...

Economia, spânzurată cu centura de siguranţă

ÎNAINTE:

Împrumutul de la FMI este, de fapt, o centură de siguranţă. Este bine să avem posibilitatea de a folosi aceşti bani. Traian Băsescu

Populaţia nu va plăti nici un leuţ din împrumutul de la FMI. Emil Boc

Noi nu vrem să impunem măsuri drastice, cum ar fi concedierea a 20% din bugetari. Jeffrey Franks

DUPĂ:

Trebuie să discutăm cu reprezentanţii FMI în România şi să vedem dacă acceptă ca a doua tranşă din împrumut să nu ajungă la BNR, şi să acoperim cu aceşti bani deficitul bugetar. Traian Băsescu

Din a doua tranşă a împrumutului de la FMI vom plăti pensii şi salarii. Vasile Blaga

Trebuie concediaţi 150.000 de bugetari. Jeffrey Franks

OK... What's wrong with this picture? Guvernanţii noştri nu reuşesc să vadă mai departe de botul propriului Merţan cu girofar? Chiar nu sunt în stare să aibă un plan economic coerent, pe o perioadă mai lungă de trei zile? Răspuns: NU. De data asta, explicaţia clasică şi alunecoasă "vechea guvernare ne-a lăsat o moştenire de rahat" nu mai ţine. Băieţi, dacă în primăvară lucrurile păreau, nu chiar trandafirii, dar într-un amestec cromatic nu foarte deranjant, de roz şi albastru, acum au căpătat tonuri de căcăniu intens. Ia vedeţi, poate aţi călcat în ceva. Dacă e aşa, credinţa populară zice că ar trebui să jucaţi la loto. Şi, cu ce luaţi de acolo, să acoperiţi găurile din economie. Altă şansă nu mai aveţi. Centura de siguranţă tocmai s-a transformat în ştreang.

Româniooo, cui ne laşiiiiiiii...

"Nu avem nevoie să alegem un preşedinte pe o ţară muribundă."

P'asta a scos-o chiar preşedintele comatoasei. Săptămâna trecută, un nene deştept, Mark Mobius, spusese ceva asemănător ca formă, dar în esenţă diferit: "politicienii ar trebui să lase alegerile vreo 10 ani şi să-şi vadă de treabă". SĂ-ŞI VADĂ DE TREABĂ, se aude acolo în spate, la Cotroceni? Nu să fie preşedinte-jucător, nici Guvern-putere executantă (că executivă, de când cu Boc, nu e), şi nici primar care a băut după Videanu şi a luat bordurioză, de vrea acu' să schimbe bordurile de beton cu unele din piatră-nu-ştiu-cum. Preşedintele s-a făcut că nu aude, dar le-a potrivit. Cine e de vină? Normal, mortul! Mă rog, muribunda. Cum ar veni, România. Acuma, între noi fie vorba, Băselu' i s-a mai jucat şi el pe la perfuzii, plus ce au julit din medicamente asistentele Ridzi şi Udrea. Asta, ca să nu mai punem la socoteală plicurile grase din buzunarele chirurgilor Pogea şi Videanu, care au greşit operaţia, de i-au tăiat pacientei picioru' ăl bun şi după aia au zis că a fost o eroare. Mda, doar că nu mai merge lipit la loc... Şi ei tot vor să mai taie. Mai bine să-i pună fermoar, ca să le fie uşor şi la autopsie. De fapt, ce-o mai lungesc atâta, s-o scoată, dom'ne, de pe aparate. Da' să n-o lase în şanţ că e cald şi se-mpute. Poate îi face doamna Udrea coliva, că savarine i-a dus lui Traian la spital...

REALITATEA.NET - Traian Băsescu consideră că România este o ţară muribundă